Dacă o singură victimă poate părea un doar un accident, mai multe victime alcătuiesc un puzzle care poate părea imposibil de descifrat. 
Fiecare dintre noi își dorește să ucidă, spune Ion Fora. 
Fiecare dintre noi este dator să aleagă viața, susține Gigi Alexa. 
Ion Fora e psihiatru și este găsit carbonizat după explozia garajului. 
Gigi Alexa este medic legist și anchetează cazul. 
Pacienții lui Ion Fora devin suspecții principali. 
Dar Gigi i-a fost și ea clientă pe când era adolescentă. Deși nu vrea, se pare că trebuie să își aducă aminte totul.
E cel de al șaselea roman. În ”Roșu” am stat mai mult la București. Tot prin București m-am plimbat și am venit doar în vizită la Brașov în ”Doi”. În Seria Julieta am cam evitat orașul. Poate că a fost și din cauză că Ana Stancu aleargă prin mai multe țări de pe mai multe continente. Deși am trăit aproape toată viața aici, la Brașov, nu am îndrăznit să rămân doar aici ficțional. Până acum.
Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Oamenii se vor căuta în personaje, e imposibil de evitat. Poate că am luat câte o replică, câte o situație ca sursă de inspirație, dar am construit, am brodat, am exagerat mult pe seama lor. Sunt întrebată ce mă inspiră. Recunosc, tot. Ceva banal poate constitui baza unei intrigi complicate. Cum ar fi o iarnă grea.

”Frigul este ceva dureros. Ca o fiară care mușcă încet din tine. O dor picioarele de frig și-și simte oasele feței ca și când ar fi din metal. Își trage mănușile din lână și-și apucă geanta mai bine. Orașul este încă decorat de sărbători. Vede steluțe, oameni de zăpadă, clopoței. 

Frigul este ca o fiară și ei i-a fost mereu frică de el.”

 

Gigi (Regina) Alexa este medic legist. Mi se întâmplă să fiu întrebată în ce măsură personajele sunt după chipul și asemănarea mea. Departe de mine gândul, sunt mult mai plictisitoare decât ele. Cred că sunt și ceva mai funcțională. Că cică ele sunt cam f*cked up. Sunt și Gigi, și Matei, și Vlad, și Diana, și Ion, și Smaranda, și toți la un loc. Atâta vreme cât îi înțeleg atât de bine, o fi ceva și la mine. Mi-a plăcut mereu să știu cum funcționăm. Ce ne mână în luptă, ce ne chinuie, ce ne bucură. Doar gândindu-ne cum gândim ieșim din tiparele noastre automate. Perjonale mele nu au prea reușit.

 

”De fiecare dată când o întreabă cineva din ce oraș e, răspunde cu un fel de aplomb pe care interlocutorul îl consideră patriotism local, dar ea e doar rușinată că părăsise Brașovul doar în perioada studenției, în rest, practică, rezidențiat, făcuse totul în cel mai frumos și plictisitor oraș din țară.”

 

Iubesc orașul. Sigur că nu i-am dat cât ar fi meritat. Povestea continuă, Iarna e doar primul volum. Cred că va fi o serie.

 

Cel mai mult și mai mult îmi place o legendă despre Tâmpa. E despre un balaur care se adăpostea cândva pe munte.  Se spune că imediat după ce balaurul a fost ucis, au apărut o mulțime de șopârle care pot fi întâlnite și acum. Legenda spune că dacă vezi o șopârlă, îți poartă noroc timp de un an, dacă îi faci rău vreuneia, îți aduce ghinion trei ani. Când mă duc pe acolo la plimbare, caut șopârle. Am găsit una când eram foarte mică și am vrut să o țin în casă. Nu mi-a mers, mai ales pentru că aveam pretenția să fie liberă prin casă. M-a trimis mama liberă pe afară. 

 

Gigi are un motan. Am făcut un sondaj și cei mai mulți au preferat un pisoi negru unui cățeluș alb. Putea avea o iguană Gigi, dar nu e atât de ciudată. Doar puțin.

 

”Iarna crimelor perfecte” a apărut la editura Tritonic, București. Lansarea va avea loc la Brașov pe 18 decembrie 2019, ora 18, la librăria Șt.O. Iosif, Libris, de pe strada Mureșenilor 14.