Își făcuse tatuajul în luna de miere. Cu 40 de ani în urmă, cele două inimioare străluceau, acum erau triste și căzute, ca pielea de pe laba piciorului ei drept.

Stăteau pe două scaune față în față în aeroport și niciunul nu avea nici cea mai mică idee la ce se gândea celălalt. Ca doi dușmani redutabili, le plăcea să se poată avea sub ochi.

Tirania lui s-a terminat atunci când s-a îmbolnăvit. A renunțat brusc la fumat și treptat la băutură, iar acum venise timpul ei. Cel mai mult se bucura când îi vedea teama din priviri. Când era nesigur. Și ea se străduia să-i ofere cât mai des motive. Frigiderul metalizat a apărut într-o dimineață în locul celui alb, vechi de peste zece ani. Când el a întrebat-o ce s-a întâmplat, i-a spus că l-au schimbat în urmă cu un an și el nu-și mai aduce aminte. Telecomanda televizor era alta săptămânal și îl certa de fiecare dată că a uitat să o folosească. La întoarcerea acasă îi aștepta un apartament complet nou mobilat, se asigurase că totul va fi terminat când vor ajunge și spera ca el să aibă șocul final.

N-a fost nevoie. El a făcut o criză chiar acolo în aeroport când a încercat să-și încalțe pantofii. Ea îi pusese în loc o pereche cu două numere mai mari.

Dacă ar fi întrebat-o cineva, ea ar fi spus că el a murit intenționat în drum spre spital, doar ca să-i facă mai multe probleme la transportul cadavrului în țară.