Biografie

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu ”Roșu”, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010 apare la aceeși editură volumul de poezii ”Hohote&Clocote”.

Mai întâi timid, odată cu romanul ”Doi”, editura Tritonic, București, 2012, stilul autoarei devine din ce în ce mai pregnant în genul mystery&thriller. Încadrat de unii critici ca roman urban,”Doi” este romanul unei dispariții și motivelor care stau în spatele acesteia.

Seria Julieta este un thriller care se petrece în lumea medicală, miza fiind întâietatea pe piață a unor cercetări inovatoare. Primul roman al seriei apare în 2014, ”Julieta avea un pistol”, editura Tritonic, București, și cel de al doilea, ”Un glonț pentru Julieta” în 2016. Odată cu seria Julieta, avem de-a face cu spionaj industrial și crime violente, în numele unor cercetări menite să prelungească viața. ”Nu dați cu pietre în Julieta” încheie seria. 

Seria Gigi Alexa începe cu ”Iarna crimelor perfecte”, roman publicat în decembrie 2019 și aduce în prim plan Brașovul în care se petrece acțiunea. Explozia unei mașini într-un garaj generează o anchetă care descoperă că victimele sunt și călăi.

Cel de al doilea roman al seriei este lansat în septembrie 2020 și este un puzzle care face legătura între mai multe crime în timp ce te plimbă pe străzile din Brașov.

Antoneta Galeș deține un master în resurse umane și comunicare și este Senior Professional in Human Resources (certificare Society for Human Resources Management USA). Este art-terapeut Phronetik® și Solution-focused Coach. 

Întrega sa activitate profesională are legătură cu dezvoltarea oamenilor și a echipelor. După o perioadă în recrutare și training, și-a continuat cariera în cadrul unui proiect al Băncii Mondiale, de modernizare a serviciilor de ocupare din România (1997-200). A lucrat într-o companie germană de retail din 2000, ca director resurse umane și apoi (2015 – 2018) ca director de comunicare și dezvoltare organizațională. În 2014 a înființat Sonas, o companie de consultanță în strategie, dezvoltare și comunicare, unde își desfășoară activitatea în prezent. 

Scrie frecvent articole despre schimbare organizațională și leadership în publicații de specialitate din România.

Sunt Antoneta Galeș iar Tony Mott este pseudonimul meu. Mott este numele pe care l-a purtat mama înainte de căsătorie, adică am un oarecare drept de a-l folosi, nu este ca şi cum aş fi deschis cartea de telefon şi l-aş fi ales la întâmplare.

M-am născut la Braşov în 1970 şi în copilărie aveam o pasiune în a-mi schimba viitoarea meserie cât mai des posibil. Alegerile erau în general excentrice: criminalist, medic, arheolog, scafandru, psiholog, designer, actor, şi câte şi mai câte, funcţie de ceea ce citeam sau vedeam şi mi se părea mai interesant. Nu m-am gândit niciodată că aș vrea să devin scriitor… nici nu părea a fi o meserie, în plus, era ceva ce eram și nu ceva ce făceam. Scriu de când mă ştiu: mai întâi povestiri, am început chiar și un roman pe care nu l-am terminat, și nici nu l-am păstrat, pe la vreo 14 ani. A durat. Primul meu roman a apărut în 2008, apoi am publicat un volum de poezii, am mai scris un roman care a apărut în 2012 și în 2014 am început seria Julieta. 

M-a mânat mereu dorința de a cunoaște și de a împărtăși celorlalți.  Talentul meu este acela de a da oamenilor curajul de a deveni cea mai bună variantă a lor.de fapt, toate acțiunile pe care le întreprind în calitate de scriitor, trainer, coach, terapeut sau profesionist în resurse umane sunt pentru a crește în cei din jurul meu capacitatea de a-și atinge potențialul maxim și de a deveni mai fericiți. 

Fericirea este o stare de a fi care nu are nimic de-a face cu euforia, cu plăcerea continuă sau cu obținerea anumitor lucruri. Suntem în stare să găsim multiple reprezentări pentru cuvinte mai simple, evident că atunci când ne referim la un concept atât de mare fiecare dintre noi poate veni cu propria înțelegere a lucrurilor. Fericirea este o filosofie personală. Sunt mulți cei care consideră că este ceva care nu poate fi atins, sunt mulți care au tot felul de obiective și sunt mereu în căutarea a ceva care să îi facă fericiți,  dar sunt și mulți care înțeleg că fericirea ține de perspectiva asupra lucrurilor, că nu are nimic de-a face cu gândirea pozitivă și optimismul exagerat. Fac parte din ultima categorie. Filosoful care   s-a ocupat foarte mult de conceptul de fericire – și care este, în general, greșit înțeles – este Epicur. Din scrierile lui Epicur s-a păstrat foarte puțin. Filosofia lui a devenit în mod fals peste timp o doctrina a căutării plăcerii. El considera însă că elementele esențiale pentru a fi fericit sunt trei: viața analizată, libertatea și prietenii.  Pentru că epicureanismul susține că absența durerii este un țel în sine, acesta a fost confundat cu obținerea plăcerii prin orice mijloace și indiferent de consecințe. Nimic mai fals. Epicur considera că fericirea înseamnă atingerea ataraxiei (liniștea și eliberarea de frică) și aponia (absența durerii). El considera de asemenea că moderația și modestia sunt virtuți importante și că excesele stau în calea obținerii ataraxiei și aponiei.  O viață analizată este condiționată în mod esențial de observație. Numai dacă suntem în stare să vedem care sunt tiparele în care mintea noastră funcționează și tinde să dea semnificație lucrurilor, putem reuși să ne analizăm. În caz contrar, vom repeta doar aceleași raționamente la nesfârșit. Numai dacă putem avea curajul de a ne pune la îndoială vom reuși să ne spargem propriile tipare de gândire și să evoluăm. 

Sunt numeroase dezbateri cu privire la calități funcție de gen; bărbații ar trebui să fie puternici, determinați, mândri și responsabili și femeile ar fi bine să fie sensibile, delicate, drăguțe și fragile. Dacă îi spui unui bărbat că e puternic, este un compliment, dar atribuirea aceleiași calități unei doamne o face mai puțin femeie.

Sunt deja o sută de ani de când ne luptăm să distrugem clișee ca cele de mai sus. Chiar dacă am câștigat dreptul la vot, mai e destul de mult până când vom ajunge la echitate în societate. Femeile trebuie să știe că sunt deja destul de puternice și au nevoie doar să creadă mai mult în forța pe care o au.

Am scris Seria Julieta pentru că eu cred că ea era o tânără rebelă și foarte curajoasă. În cazul în care mesagerul ar fi ajuns la Romeo, nu am fi avut ce plânge acum. Pentru că lucrurile funcționează mai bine în comunicare, Julieta modernă este foarte puternică acum. Puterea Julietei este în fiecare femeie: atât cea a iubirii cât și cea a morții.