Despre…

Despre efort  Încă mai aveam ceva energie când a început să se agraveze starea mamei. Chiar am postat câteva articole. Eram năucită de rapiditatea cu care se estompa tot ceea ce era ea, de parcă se ascundea într-o ființă nouă și ieșea la iveală rar, doar atunci când...

Transylvania Awards – a doua zi

Ce am făcut bine  Evenimentul conceput pentru a oferi șansa tuturor celor care au o contribuție importantă în zonă să schimbe impresii și să inspire a continuat a doua zi. Eram în zona de înregistrare și ne îngrijoram deasupra cafelelor că nu vine lumea. Am început cu...

Transylvania Awards – prima zi

Eveniment în premieră Mi se întâmplă să-mi dozez eforturile astfel încât să rezist până la capăt. Am ajuns acasă aseară târziu și am știut că voi începe să scriu. Nu chiar atunci, mi-am dat voie să dorm peste noapte, dar după prima cafea, am considerat că e un moment...

Omul și corporația

Corporatist versus artist  Pe când am publicat volumul de versuri, Călin Mureșan scria în Revista de Arte și Meserii un articol în care mă descria ”genotip artist, fenotip corporatist”. Cel mai tare mi-a plăcut modul în care folosea cuvinte atât de sofisticate despre...

Atâta timp cât se poate mai rău, înseamnă că acum e bine

Știu că afirmația ar putea fi făcută și invers: ”atâta timp cât se poate mai bine, înseamnă că acum e rău”, doar că în primul caz, cel al titlului, există un oarecare confort cu prezentul, ceea ce mă face pe mine să fiu mai în confort. Unii ar putea considera o astfel...

Eu nu sunt blogger

M-am dus odată cu mama la un alt sediu al întreprinderii la care lucra ea, undeva în Bartolomeu, pe atunci era un fel de capăt al lumii. Distanțele par mult mai mari când suntem mici. Era complet diferit față de clădirea din centru unde avea ea biroul, erau niște...

Hai să fim sănătoși la cap

Noutatea zilei Dimineața la șapte în bucătărie. Mama e serioasă: – Am ceva important să-ți spun. – Te ascult. – Să știi că primul rege al României a fost Regele Michael. – Mama, nu a fost primul, ci ultimul, și era Regele Mihai, nu Regele...

De-a râsul-plânsul

E rușine să plângi Marta are șapte ani, cu unul mai mult decât mine. E și mai înaltă și mai puternică. Și-a schimbat și dinții, ceea ce la vârsta asta e o dovadă a maturității. Eu am 16 kg, intru la toamnă în clasa întâi, la grădiniță nu mai vor să mă primească, deja...

Mamele noastre sunt Super Eroi

Noaptea se numără bolnavii Liniile de triere sunt marcate cu verde, galben și roșu, în ordinea crescătoare a urgenței. În sala de așteptare sunt scaune și un televizor undeva, sus pe un perete. Cei care așteaptă cuminți pe scaunele albastre așezate ca la cinema sunt...

#47 Martino privește lebedele

Un adevărat expert al deghizărilor, Martino intră în restaurantul plin ochi de turiști și se duce direct la toaletă.  După o pauză destul de lungă de când a acționat pe teren propriu, e din nou tentat să facă asta. Se pare că acțiunea comisă ”acasă” l-a încărcat mai...