A ezitat când a văzut fotografia în newsfeed. A crezut mai întâi că era cea pe care o postase chiar ea. La o privire mai atentă, și-a dat seama că nu avea cum să fie aceeași: cireșii erau mai înalți și cățelul era de pe acum un ditamai dulăul.

Dacă stătea bine să se gândească, ar fi putut fi de săptămâna precedentă când ea fusese plecată trei zile în delegație. Chiar o sunase într-o dimineață și i-a zis că au început să ningă florile de cireș. 

Doar că nu el urcase poza. Ea o văzuse la o prietenă care distribuise. Autoarea avea un comentariu care suna așa: ”cât de frumoase pot fi diminețile în care te trezești lângă bărbatul iubit sub lumina roz a florilor de cireș”. Doar că nici soțul și nici cireșii nu-i aparțineau individei.

N-a spus nimic nimănui, a pregătit totul și a plecat din nou într-o deplasare din care știa că nu se va mai întoarce niciodată.

În seara în care el a decis să-și facă de cap din nou, ea a conectat live streamingul la camera ascunsă montată în dormitor. 

Procesul de divorț a fost unul răsunător, ea a refuzat orice înțelegere, nu și-a luat nici măcar hainele din casă, dar cariera lui politică și imaginea lui au fost compromise pe veci.

Ea s-a mutat definitiv în Japonia, acolo unde cireșii în floare încă mai pot însemna ceva.