A ezitat când a văzut fotografia în newsfeed. A crezut mai întâi că era cea pe care o postase chiar ea. La o privire mai atentă, și-a dat seama că nu avea cum să fie aceeași: cireșii erau mai înalți și cățelul era de pe acum un ditamai dulăul.

Dacă stătea bine să se gândească, ar fi putut s-o facă în săptămâna precedentă când ea fusese plecată trei zile în delegație. Chiar îl sunase într-o dimineață și i-a zis că au început să ningă florile de cireș. Doar că nu el urcase poza. Ea o văzuse la o prietenă care distribuise. Autoarea avea un comentariu care suna așa: ”cât de frumoase pot fi diminețile în care te trezești lângă bărbatul iubit sub lumina roz a florilor de cireș”. Doar că nici soțul și nici cireșii nu-i aparțineau intrusei.

N-a spus nimic nimănui, a pregătit totul și a plecat din nou într-o delegație din care știa că nu se va mai întoarce niciodată.

În seara în care el a decis să-și facă de cap din nou, ea a conectat live streamingul la camera ascunsă montată în dormitor. Procesul de divorț a fost unul răsunător, ea a refuzat orice înțelegere, nu și-a luat nici măcar hainele din casă, dar cariera lui politică și imaginea lui au fost compromise pe veci.

Ea s-a mutat definitiv în Japonia, acolo unde cireșii în floare încă mai pot însemna ceva.