Ar fi putut angaja pe cineva să facă munca murdară pentru el. Doar că îl amuza atât de tare să demonstreze că este invizibil și de neatins. Va fura portofele și telefoane în sediul poliției, ce poate fi mai distractiv de atât!
Dacă el ar fi apucat să se plictisească de ea, dacă el nu și-ar fi dat seama că îl minte, dacă ea ar fi putut fi sinceră până la capăt… Prostii, își spuse, în timp ce mai trase puțin de barba falsă. Mai avea și un fond de ten mult mai deschis decât culoarea feței lui, lentile de contact de culoare albastră, la care adăugase și ochelari. Mai complicat fusese cu pistruii. Își făcuse puncte multe și mici, împrăștiate și neregulate, întocmai cum obișnuiește natura să marcheze. Pantofii aveau o talpă falsă și părea mai înalt cu cel puțin zece centimetri decât era în realitate. Rucsacul din spate dădea impresia că ascunde o cocoașă. Era mulțumit.
Părea un hipster intelectual ușor dezorientat, în momentul în care își scoase ochelarii de soare, intrând în secția pașapoarte cu un dosar deschis în mâini. Știa că ea are programare în ziua aceea, și-o făcuse cu o lună în urmă, când erau încă împreună. Nu se duse direct la ea, mai întâi întrebă alte trei persoane despre actele necesare. Ea era în picioare, aștepta să intre. Se apropie de ea, o rugă să-i explice de ce anume are nevoie pentru a se prezenta la ghișeu. Amabilă ca întotdeauna, ea începu să îi enumere toate documentele necesare și nu simți cum îi sustrage telefonul din buzunar, tot așa cum nu simțiseră nici ceilalți.
Plecă cu toate telefoanele după el și se urcă pe bicicletă, prada era în siguranță, el va putea să-i cloneze toate datele importante. Apoi se va distra pe seama ei.
Recent Comments