Mai întâi i-a simțit parfumul și apoi a căutat-o pe terasă. Era așezată la câteva măsuțe de el, chiar la trotuar, în soare și razele care-i cădeau în păr o scăldau în aur. A mâncat cu ochii-n telefon, iar el a reușit să-i prindă privirea doar când ea s-a ridicat să plece. Fusese foarte prevăzător și achitase nota, astfel încât a putut să se ia imediat după ea. A urmărit-o până la metrou și s-a bucurat când a reușit să o prindă din urmă când era cât pe ce să-i scape. Ea era pe peron, tot cu telefonul în mână, concentrată să scrie.

Trenul a scos un scârțâit îngrozitor, care aproape a acoperit țipetele celor care apucaseră s-o vadă zburând în fața locomotivei. Timpul s-a dilatat și el s-a hrănit câteva fracțiuni de secundă cu spaima de pe chipurile oamenilor și mișcările lor derulate cu încetinitorul.

Când a ajuns înapoi în stradă, era perfect senin. Se simțea mult mai bine că o împinsese pe necunoscută, era aproape răzbunat.

Semăna leit cu fosta lui iubită care-l părăsise în urmă cu o săptămână.