Dacă mergeau la țară, avea alergie la fân. Dacă stăteau în oraș, se sufoca de la smog. Dacă mânca fructe, făcea urticarie. Dacă prefera legumele, se intoxica de la îngrășămintele chimice.
O iubea mai presus de toate toanele și de toate indispozițiile ei și era în stare să-i accepte orice. Aproape. Îl înnebuneau fanii ei, modul în care îi dădeau târcoale. Era normal, îi spunea ea, era cea mai mare vedetă a televiziunii locale, toți își doreau să-i vorbească, să-și facă poze cu ea, o lăudau tot timpul, îi aduceau cadouri. Toate ar fi fost cum ar fi fost dacă nu ar fi atins-o. Când o luau lângă ei, o cuprindeau de talie sau după umeri. Îi ura.
La ultima vizită la bunici, ea a început să strănute. Ca de obicei, el s-a grăbit să-i aducă picăturile de ochi și a ajutat-o să și le pună. Efectul s-a văzut cam în două săptămâni. Ea a început să-și piardă vederea din ce în ce mai rău. După o lună au dat-o afară de la emisiune.
Era atât de fericit că trebuia să aibă tot timpul grijă de ea, nu ieșea niciodată fără el. Era doar a lui, a refuzat până și solicitarea ei de a avea un câine însoțitor pentru orbi, atât era de gelos.
Recent Comments