I-a înlocuit antibioticul cu otrava, în timp ce o ținea de vorbă pe asistentă, spunându-i că e foarte frumoasă. Uniforma albă a femeii îi punea și mai mult în valoare culoarea ochilor și i-a fost ușor să o complimenteze. Nici măcar nu mințise prea tare. 

După o viață de teroare, de bătăi și de violență, era liberă, în sfârșit. Plănuia să vândă tot și să se mute la Viena. 

A vrut să-i facă pe plac pentru ultima dată și l-a înmormântat în cimitirul de la marginea șoselei, pe drumul de munte. Valea largă care se deschidea era o priveliște eternă minunată. Preotul spunea ceva, toată lumea părea îndurerată, gândindu-se la propria-i moarte și nu la soțul ei care zăcea în fundul gropii, iar ea își făcea bagajele în minte. Mai avea doar să-și cumpere biletul de avion. 

Se urcă singură în mașină și întoarse cu o mișcare bruscă în mijlocul drumului. Autocamionul care o lovi din plin, chiar în fața cimitirului, avea numere de Austria.