Certurile dintre ei erau din ce în ce mai dese și mai violente. În seara precedentă ea îi dăduse o palmă și el răspunsese cu un pumn. Când i-a dus cafeaua la pat, a avut intenția de a calma lucrurile. Ar fi vrut să-i spună că vrea să se despartă de el. Și că de data asta e sigură, că e prea târziu și că nu mai e nimic de făcut. Se vedea că și lui îi pare rău.
Au reușit să vorbească civilizat vreo zece minute, nu mai mult, după care au început din nou cu acuzații. El ședea sprijinit de perne, gesticula cu cana în mână și câțiva stropi de cafea aterizară pe cearșaf. Ea începu să urle și nu observă din prima clipa că el se îneacă. El încercă să îi spună că e ceva care i-a rămas în gât, că-l înțeapă. Spasmele lui deveneau din ce în ce mai intense.
Abia la autopsie au descoperit cauza, o bucățică de plastic de la dopul cutiei de lapte îi obstrucționase căile respiratorii.
Ea scăpă fără nicio acuzație. Își dădea seama că exagerase, își dorise doar să-i dea o lecție, nu să-l omoare.
Recent Comments