de când ne naștem

începem să murim.

puțin câte puțin,

ne ducem în fiecare zi

către un singur lucru

care ne mai rămâne

de făcut.

cândva.

sunt pe drum de la

început

iau cu mine câte o rază

de soare la capătul căreia

e mereu vidul,

niciodată speranța.

iau cu mine câte o floare

care are, mereu,

la un capăt

pământul.

iau câte un nor pufos,

să-mi țină de cald

pe drumul care pare,

din fericire,

lung.

iau cuvinte și versuri,

povești și istorii,

măcar de le-aș ține minte

până când va fi

să le dau înapoi.

iau cu mine oameni,

îi îmbrățișez, îi sărut,

îi iubesc,

dansăm un timp

ș-apoi îi las în dansul

pe care

fiecare

trebuie să știe

să-l danseze

singur.

las în urmă raze, soare, flori, nori,

oameni, cuvinte, povești,

istorii,

morminte.