De când şi de ce a devenit 8 martie o sărbătoare controversată? Pentru că nişte „doamne” se îmbată în singura seară când au voie să iasă singure în oraş? Sunt multe femei pentru care doar de 8 martie este permis să iasă „cu fetele”. Şi o fac lată. Şi?! Este o chestiune de gust.

Oricum ar fi, mă deranjează comentariile de genul: „sărbătoare comunistă”. 8 Martie nu este sărbătoarea mamei, nici măcar a femeii, nu este despre feminitate, este un motiv de bucurie pentru drepturile câștigate. Cred că de 8 martie ar trebui ca mamele să le spună fetelor că a fost foarte greu să ajungem aici, ar trebui ca articolul din Adevărul al Mihaelei Miroiu să fie lectură obligatorie în școli în ziua de 8 martie pentru că este despre celebrarea drepturilor câştigate şi amintirea luptelor care mai trebuie purtate.

Secolul trecut a însemnat foarte mult pentru emanciparea femeii şi ar fi păcat să renunţăm la a aduce un omagiu acelor femei care – având, în general, o orientare socialistă – s-au luptat pentru dreptul la vot sau egalitate de şanse. Este simplu acum, de la o astfel de distanţă a confortului, să ni se pară că este de la sine înţeles să ne bucurăm de tot ceea ce avem (şi ni se cuvine), dar acum mai bine 100 de ani – în unele colţuri din lume, chiar şi azi – lucrurile nu erau atât de simple. Conferinţa de la Seneca Falls din 1848 a fost prima care a avut pe ordinea de zi aspecte legate de discriminarea femeilor. Mişcarea anti-sclavagistă în care erau implicate a permis militantelor să sesizeze că ele însele erau neîndreptăţite şi au solicitat: dreptul de a dispune de proprietatea şi veniturile proprii, dreptul de a primi custodia copiilor în cazul unui divorţ, posibilităţi mai extinse de a li se aproba divorţul, drepturi legale şi economice mai bune pentru femeile divorţate, acces sporit la educaţie şi la activităţi profesionale precum şi dreptul de vot. Lucruri în absenţa cărora nici nu ştim cum puteau trăi.

Femeile nu au cerut niciodată să fie bărbaţi şi nici nu şi-au dorit niciodată să fie tratate ca nişte bărbaţi. Femeile şi-au dorit, şi îşi doresc în continuare, să fie tratate cu respect, ţinându-se cont de sensibilităţile lor şi de ceea ce pot ele oferi. Noi nu dorim să fim altceva decât suntem şi nici să demonstrăm ceva anume. Viaţa noastră de femei este mult mai bună decât a fost vreodată, dar cândva nişte femei au luptat pentru asta. Ar trebui să celebrăm acest lucru de 8 martie şi să ne bucurăm de florile sau bomboanele pe care le primim. Să nu ţinem cont de modul în care se făcea abuz de această zi în perioada de dinainte de 1989.

Ar fi de preferat să ne raportăm la idealurile pe care le-au avut predecesoarele/predecesorii noştri încercând să conceapă ideologii pentru o lume mai bună. Au avut dificultăţi cu punerea lor în practică, unele nici nu ar fi putut funcţiona, dar să negăm ziua 8 martie mi se pare prea mult.

Acum câțiva ani am participat la un eveniment de 8 martie la care era și un rus. Omul spunea ”congratulations”, cred că ar merge și să ne felicităm, nu doar să ne urăm ”la mulți ani”.

 

Sursa fotografie: cosmopolitan.com

Foto: Dominique Charriau/ Wirelimage