Un adevărat expert al deghizărilor, Martino intră în restaurantul plin ochi de turiști și se duce direct la toaletă. 

După o pauză destul de lungă de când a acționat pe teren propriu, e din nou tentat să facă asta. Se pare că acțiunea comisă ”acasă” l-a încărcat mai mult decât o escapadă. De obicei ucidea mai departe, plecând în câte un weekend prelungit, dar acum era prea prins cu munca. Pe deasupra, era foarte incitant să o facă în orașul de baștină, simțea adrenalina la cote ridicate, îi plăcea să se gândească la toate precauțiile suplimentare. 

Montează cu atenție gipsul și-și prinse brațul în fașa de susținere, pe care o trece pe după gât. Un albastru-turcoaz intens, cu siguranță că va ieși în evidență. Își schimbă tricoul cu o cămașă înflorată, își pune peruca blondă și părăsește restaurantul pe ieșirea care dă într-o străduță mai puțin frecventată.  

Se plimbă și amușină în căutarea victimei ideale. O vede. O tânără la vreo 20 și ceva de ani, singură la o masă pe terasa plină. Cu fața lui nevinovată, îi cere permisiunea să se așeze alături de ea. Așa cum prevăzuse, gipsul îl ajută. 

Comandă amândoi același lucru, iar ea râde surprinsă de coincidență. El nu făcuse altceva decât să o invite pe ea să spună prima ce dorește. Îi oferă să îi facă cinste cu un pahar de vin. Fata roșește puțin, lasă capul ușor în jos și acceptă zâmbind. 

Ar fi preferat ca ea să nu vorbească despre jobul ei, despre părinți, despre studenție, dar îi suportă amabil aberațiile. Cu puțină compasiune se simțea și el dator. 

Prânzul părea să nu se mai termine. Priviți dinafară ar fi părut doi buni prieteni. Martino decide că e cazul să se retragă, plătește nota întreagă și ea îi mulțumește aproape cu ochii în lacrimi. Otrava pe care i-o strecurase în pahar își va face efectul cam într-o oră și îi părea rău că va pierde agonia ei, care va semăna cu o criză cardiacă. 

În timp ce se schimbă într-un alt restaurant își imaginează că va citi un titlu de senzație a doua zi în ziar. Se așează apoi pe malul lacului Zürich și privește fascinat cum oamenii cheamă și hrănesc lebedele.