De fiecare dată când participa la ședințe în străinătate, rămânea și peste weekend să se bucure de oraș, iar Cracovia a încântat-o din prima zi. S-a pierdut pe străduțe, a citit pe terase, chiar a dormit pe o bancă din parc într-o după-amiază.

Își luă rochia verde de dantelă și coborî la cină. Hotelul de cinci stele fusese cândva reședința unui conte și restaurantul avea o terasă spectaculoasă; o grădină luxuriantă în plin  centru al orașului, apărată de niște ziduri înalte, ale cărui cărămizi formau trepte înguste, pline de lumânări arzând.

Ea se așeză la o masă de două persoane și îi spuse ospătarului că speră să nu rămână foarte mult singură. Erau doi bărbați neînsoțiți. Unul dintre ei îi zâmbi imediat ce privirea ei se coborî asupra lui, celălalt o fixă obraznic. Îl preferă pe cel de al doilea, i se părea mai atrăgător, cu părul lui vâlvoi, într-o încercare nereușită de a-și acoperi chelia. Ea fu nevoită să-l invite lângă ea cu un gest fără echivoc, îi era teamă că primul ar fi putut lua inițiativa și s-ar fi trezit cu el la masă.

Au vorbit și au râs mult, așa că îl invită la ea în cameră după ce terminară de mâncat.  El o luă în brațe și o așeză pe pat, apoi o sărută. Îi păru rău că nu putea face dragoste cu ea, era  foarte atrăgătoare, dar nu amesteca niciodată plăcerea cu munca. Îi frânse gâtul dintr-o singură mișcare.

Asasinul fusese angajat de soțul femeii și o urmărise de mai multe ori, ea făcea la fel de fiecare dată când era singură într-un city break, îi plăcea să petreacă o noapte cu un bărbat necunoscut.

Pe soțul ei îl informă despre îndeplinirea misiunii de îndată ce ajunse în stradă.