Tocmai îi spusese că ar vrea să se despartă de el și chipul ei părea înfricoșător la lumina lumânărilor.

– Te rog, divorțul nu mai durează mult, o imploră el.

Ea deschise gura, dar el nu mai auzi nimic din cauza zgomotului înfiorător când făcut de polița de sticla de deasupra căzii, când se sparse. Văzu că un ciob i se înfipsese în gât și cum ea își duse mâna și trase de el, încercând să și-l scoată.  

Apa își schimbă culoarea și deveni din ce în ce mai roșie. O privi cum își dă ultima suflare și abia apoi ieși din apă.

Se îmbrăcă rapid și o luă la fugă pe stradă, atent să nu-l vadă cineva. Ce ar mai fi putut face? Nu putea să-i lase să-l acuze de crimă.