Montase un gps pe mașina lui cu puțin timp înainte să se despartă, astfel încât pe ecran îi apărea din când și un punct roșu sclipitor, ceea ce însemna că el era în apropiere. Doar el putea fi la volan! Pentru nimic în lume nu și-ar fi dat bijuteria pe mâna altcuiva. Într-o zi era cât pe ce să-l urmărească, dar s-a răzgândit pentru că ar fi însemnat să întârzie la terapeut. Îi mărturisise despre obsesia pe care încă nu o depășise și s-a bucurat de indulgența acestuia. Cu multă compasiune, terapeutul i-a spus că mai durează să-și revină, dar ea avea mari îndoieli. Trecuse aproape jumătate de an și încă tremura de furie de ori de câte ori vedea că mașina lui îi face cu ochiul pe traseu.
În dimineața aceea a știut de la bun început că urmează să se întâmple ceva special. Un an nou vine mereu cu ceva deosebit. Conducea de vreo jumătate de oră, dând ture prin oraș, când a văzut că se apropie mașina lui din direcție opusă. Făcu o manevră bruscă și îi tăie fața unuia pentru a nu rata încadrarea pe străduța pe care el venea deja. Adrenalina o întărâtă și mai tare. Râzând în hohote și cu lacrimi în ochi, acceleră la maximum încă de la intrarea pe pantă. El urca și nu avu nici o șansă de a evita ciocnirea frontală.
Cu mâinile tremurând, ea tastă 112 și începu să plângă. Oameni din casele din jur ieșiră la ferestre și o văzură cum se așează încet pe bordură. Mașina lui era o grămadă de fiare și din portiera stângă picura sânge. Începu să ningă.
Recent Comments