O obseda duzina. Mânca la 12, se culca la 12, voia 12 fire de flori în buchetele pe care le primea. Ar fi vrut ca cel de-al 12-lea iubit să fie alesul. Să se mărite în data de 12.12.12 la ora 12. Ratase și ziua, și iubitul. Era acum la cea de a 13-a idilă importantă din viața ei, căsătoria era fixată pentru decembrie, data era clară. Adăugase un element surpriză: la miezul nopții urmau să fie eliberați lilieci, în loc de porumbei.
Cu două zile înainte de nuntă, un fost iubit, cel cu numărul șase, muri într-un accident de circulație. Ar fi fost mai interesant dacă ar fi murit chiar în ziua nunții ei, dar nu fusese sigură că-i va ieși din prima.
Acum era bine, în ceasul al 12-lea, viitorul ei soț era acum al 12-lea.
“Treize à la douzaine” e aici expresia pentru “12+ 1 gratuit”. Dar pe românește nu prea dă bine. Mă mai gândesc… Pup
Mulțumesc că te gândești la mine. Mă mai gândesc și eu la titlu