Numele nu-i spunea nimic, Maria Popescu putea fi oricine. Când i-au comunicat misiunea, chiar a crezut că e doar un nume de cod până la dezvăluirea țintei.  

S-a poziționat la fereastra unui apartament care dădea în piață.  Ea s-a așezat la o măsuță la terasa la care-și bea cafeaua în fiecare duminică. 

Nici din fotografii nu a recunoscut-o. Ei i-au transmis doar locul exact de unde o va putea vedea cel mai bine. 

Când a avut-o în cătare și-a dat seama că era prima lui iubită, dragostea lui din tinerețe. Trecuseră anii, dar era tot frumoasă. 

A lăsat arma jos, a început să o demonteze și le-a transmis celor care-l angajaseră că poate era el un asasin, dar avea și el o inimă.