De-o lună îl urmărea. De data asta era însoțit de alți doi mai în vârstă, cu toții la patru ace, vorbeau engleză. Nu știa exact pentru ce îl invidia mai tare.

Au trecut de controlul riguros de la intrarea în Palatul Parlamentului. Fuseseră verificați, control similar celui din aeroport, dar actele le depuseseră la intrare și au primit în schimb ecusoane de vizitator numerotate corespunzător.

L-a văzut că intră la toaletă chiar înainte de ieșire și și-a dat seama că e cea mai bună ocazie. S-a dus imediat după el, i-a înfipt în gât cuțitul fin ascuns în mânerul umbrelei și a făcut schimb de ecusoane. Nici nu s-a obosit să-i ia și hainele, s-a mulțumit cu portofelul.

S-a îndreptat lejer spre ieșire, a ridicat cartea de identitate și a luat-o la goană numai după ce a ieșit din curtea clădirii. Cadavrul urma să fie descoperit rapid, dar declarat la morgă cu numele lui, iar pe el nu avea cine să-l caute. Va avea timp până atunci să iasă din țară.

Nenorocitul! Din cauza lui îl părăsise nevasta. Nu înțelegea de ce, doar semănau atât de bine!