Plecaseră din centru pe jos spre hotel, pe marginea drumului, mergeau atent, pentru că nu era trotuar.  Era cald și puțin umed, strada era aproape pustie și destul de slab luminată. Mașinile treceau rar. 

Dacă nu ar fi intervenit englezul acela bărbos, probabil că ar fi bătut-o chiar acolo, de față cu toată lumea, dar așa s-a mulțumit doar să mai scrâșnească niște dumnezei printre dinți și să-i promită că se va ocupa de ea când vor ajunge în cameră. I-a prins doar degetele într-o strânsoare cumplită, inelul i-a intrat în carne și a scos un țipăt scurt. În România nu s-ar fi băgat nimeni, odată o lăsase într-o baltă de sânge într-un restaurant și oamenii au chemat ambulanța abia după ce el dispăruse.

Deși el era cu doi pași în față, și-a dus mâinile la spate și a tras de inel. Se temea să nu se-ntoarcă și s-o vadă. Pentru că nu se mișca, a băgat degetul în gură să-l umezească și a reușit. L-a aruncat peste cap, ca atunci când îți pui o dorință și azvârli un bănuț când e lună plină.  

Simțea că are curajul pe care nu l-a avut niciodată și-l îmbrânci în drum exact la momentul potrivit, astfel încât mașina, chiar dacă a frânat puternic, tot l-a aruncat la vreo câțiva metri. 

Îl recunoscu pe șofer abia atunci când veni lângă ea, era englezul din bar.