Cred în educație. Cred că este singura șansă de a schimba ceva. Treptat, pentru că lucrurile nu se pot face peste noapte. Cred că șansa cea mai mare ar veni prin educația fetelor: mame educate reprezintă o posibilitate de a educa generația următoare.

Cred că femeile schimbă lumea. Cred în feminitate din tot sufletul și consider că există suficient de multă putere în femei și fără să fie nevoie să imite bărbații. Eram la o conferință la Viena despre egalitatea de șanse, într-un grup de specialiști din mai multe țări și vorbeam despre numărul redus de femei din posturi de conducere.  Am publicat un articol despre subiect în revista HR Manager pe tema conferinței și  despre plata egală pentru muncă egală.

Sunt multe femei care mă inspiră. Nu am personaje construite unu la unu, fur câte ceva de la fiecare, fac un amestec și creez ființe imaginare. Aș vrea să le mulțumesc câtorva dintre ele.

Pe Magda Matache am cunoscut-o în urmă cu vreo cinci ani. Magda conducea la vremea aceea organizația Romani CRISS și i-am cerut să ne vedem pentru că aveam nevoie de detalii pentru un personaj. Ne-am întâlnit și am băut un ceai în București. Trei romane au trecut până să mă apuc de povestea pe care voiam să o scriu și a venit momentul să-i spun cât de recunoscătoare îi sunt pentru inspirație. Magda este militantă pentru drepturile romilor și mi-a povestit atunci câte ceva despre dificultățile cu care se confrunta la vremea aceea. Magda este acum la Harvard T.H. Chan, School of Public Health și își aduce contribuția la susținerea educației timpurii în special pentru grupurile defavorizate de sărăcie. Episodul în care Speranța intră într-un magazin împreună cu prietenele ei și este controlată la ieșire de oamenii de la pază mi l-a povestit Magda.

Am rezonat cu proiectul OvidiuRO încă de prima dată când am auzit de existența acestuia. Două femei minunate, Leslie Hawke și Maria Gheorghiu au luptat atât de mult pentru strângerea de fonduri până când au reușit să dea coerență proiectului ”Fiecare copil în grădiniță” și să obțină chiar și implicarea statului. Le admir din tot sufletul. Am fost profesor pentru o zi la o grădiniță din Budila. Diana Stoica m-a însoțit în vizita respectivă. Am fost prin casele oamenilor și am vorbit cu ei, sunt mulți a căror viață a fost schimbată în bine cu ajutorul OvidiuRO.

Asta am scris după vizita la Budila, în mai 2016:

„Alexandra, Andrei, Andreea, Bianca, Carmen, Delia, George, Lavinia, Rareș … aș fi vrut să țin minte numele tuturor copiilor pe care i-am cunoscut ieri la Budila. Nu am reușit, așa că o să mă gândesc la ei ca fiind Speranța. Budila este o comună în care domnește sărăcia, aflată în apropierea Brașovului. Dacă vă gândiți că o să vă copleșească mila și tristețea când veți merge acolo,vă înșelați amarnic. Este greu de luptat cu mizeria, dar sclipirea din ochii copiilor când povestesc, cântă sau spun poezii mi-a confirmat încrederea în programul derulat de Ovidiu RO. Am făcut o vizită în comunitate și am văzut condițiile grele. Din insulele de bunăstare unde trăim, riscăm să privim superior înspre lumea lor sau să închidem ochii. Am ales să văd capacitatea pe care o au oamenii aceia de a lupta pentru o viață mai bună și, în același timp, de a se bucura de fiecare lucru mărunt care le înfrumusețează ziua. Dacă alegeți să-i vizitați, o să vă surprindă tăria de caracter a femeilor care spală zilnic rufele cu mâna pentru că nu au mașini de spălat și vor să-și trimită copiii curați la grădiniță. O să vă mire determinarea celor care muncesc cu ziua. Zâmbetul de pe fața lor când salută. Și veți zâmbi mai mult, la rândul vostru.”

Fotografia articolului este din ziua aceea.

Toate femeile pe care le-am menționat m-au inspirat. Am creat personaje care au ceva de la ele. Este doar o ficțiune și nu o relatare jurnalistică.

Speranța Ionescu este avocată de succes într-o mare firmă din București. Născută Strălucirea Căldăraru, reușește să fugă din satul natal și să-și schimbe numele, în momentul în care află că urmează să fie măritată cu fiul bulibașei din satul vecin. Ellie Johnson este o activistă pentru drepturile romilor și cea care o ajută. Ellie conduce un proiect prin care susține educația timpurie. – ”Nu dați cu pietre în Julieta”, editura Tritonic.

Mulțumesc, Magda, mi-ai dat speranță!

Mulțumesc, Leslie, Maria, Diana, mi-ați dat încredere!

Romanul ”Nu dați cu pietre în Julieta” va fi publicat foarte curând la editura Tritonic și este cel de al treilea volum al seriei Julieta.