Moise a spus : Totul este Dumnezeu

Iisus a spus : Totul este iubire

Marx a spus : Totul este munca

Einstein a spus : Totul este relativ

… și toți au dreptate. Fericirea – un alt concept extrem de relativ – este toate acestea la un loc, cu condiția să acceptăm o definiție cât mai largă a termenului. S-a spus și scris foarte mult. Într-un articol recent al domnului Vintilă Mihăilescu, dumnealui rezuma:  ”Fericirea nu există în sine, ci este o relaţie între un ideal de „viaţă împlinită“ şi experienţa trăită a vieţii. Ea este deci totdeauna relativă, istorică şi culturală şi depinde de ce aştepţi de la fericire. Iar aici, ăi bătrâni aveau dreptate: nu există fericire în afara îngrădirii dorinţelor. Aşa se explică, de pildă, de ce America Latină este mult mai „fericită“ decât Occidentul, care, tocmai pentru că este mult mai prosper, are şi mult mai multe dorinţe şi plăceri greu de satisfăcut în întregime.”

Este de apreciat interesul foarte mare asupra subiectului. Cu cât mai multă lume vorbește despre tema fericirii, cu atât mai bine. Cu cât mai mulți oameni vor fi mai fericiți, cu atât mai multă generozitate se poate aduce în lume, iar beneficiile sunt mai mari pentru toți.

Am văzut recent un articol în care autorul încerca să promoveze conceptul de ”viață împlinită” în loc de fericire, de parcă totul ar sta în definiție. Articolul continua cu o întreagă dezbatere despre cum ar trebui să înțelegem că fericirea este iluzorie și asa mai departe. Lucruri foarte bune și explicații foarte simple, doar că această dorință a autorului de a combate cu încrancenare termenul de fericire m-a amuzat.

Sunt foarte multi alții care preferă să folosească sintagma ”stare de bine”. Din nou din dorința de a nu vorbi despre lucruri ”mari”. Am avut ocazia să discut cu multă lume despre fericire și am văzut că foarte mulți dintre interlocutori se tem de cuvânt, de parcă ar fi ceva sacru, care nu poate fi rostit, și la care au acces doar cei aleși sau cei ”cu capul”. De parcă dacă am îndrăzni să vorbim despre fericire ea s-ar îndeparta de noi.

Toate eforturile mele sunt îndreptate către popularizarea termenului și către acceptarea fericirii ca necesitate și responsabilitate în viața noastra. Ține de noi înșine și de ceea ce suntem dispuși să facem pentru ceilalți (fericirea vine din generozitate) și pentru noi înșine.

Alegerea libertății 

Am eliminat de foarte timpuriu din vocabular cuvantul ”trebuie”, astfel încât toate deciziile pe care le-am luat au fost dictate de bunul-simț și liberul arbitru. Am făcut pentru că am vrut, am dorit, am ales. Un alt principiu decât libertatea este extrem de toxic pentru sănătatea și starea noastră de bine. Nemulțumirea constantă ne face rău  noua și transmite aceeași stare negativă și celor cu care relaționăm. Poate părea simplu să spunem că ”nu avem încotro”, dar ne costa și ne doare aceastaă condiționare. Viktor Frankl spunea: ”Totul îi poate fi luat omului, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăți – aceea de a-și alege atitudinea în anume circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi.”

Îmbrățișarea flexibilității

Ne putem dori anumite lucruri, dar se întamla deseori ca rezultatele să nu fie cele pe care ni le-am propus. Putem influența multe … dar nu pe toate. Flexibilitatea despre care vorbesc este acea capacitate de a face, de fiecare dată, ceea ce se poate mai bine din situația dată.

Asumarea responsabilității

Libertatea vine la pachet cu responsabilitatea. Sigur că putem da vina pe societate, pe ratele la bancă, pe disfuncționalități, dar o astfel de atitudine ne face și mai mult rău. Dacă e dificil sa fii liber și responsabil, e cu atat mai greu și mai grav sa credem că nu avem încotro.

Trăirea echilibrului

Senzatia de viață echilibrată vine din trăirea valorilor pe care le avem în toate rolurile în care ne manifestam (relaționale, profesionale și personale). În momentul în care valorile pe care le avem nu sunt integrate atât în relațiile cu cei apropiați cât și acolo unde muncim poate apărea frustrarea.

Manifestarea sensului

Pentru mine, este o mare bucurie să lucrez cu oameni și pentru oameni.  Am înteles că sensul meu este de a contrbui la dezvoltarea celorlalți, de a le insufla curajul de a deveni cea mai bună versiune a lor. Munca face parte din viața noastră și sunt foarte puțini dintre noi care ar dori să nu facă absolut nimic. Avem nevoie să contribuim, avem nevoie să muncim și avem nevoie să vedem rezultatele muncii noastre.

Curajul călătoriei

Am întalnit oameni care sunt foarte atasați de propria nefericire. Traversarea unor perioade mai dificile din viață ne anesteziază posibilitatea de a ne bucura de ceva. Este necesar un efort constant de a ne observa pe noi înșine, tiparele în care gândim, pentru a căuta și găsi ceea ce este pozitiv în viață. Sunt printre noi oameni a căror nefericire este cel mai de preț lucru pe care îl au și nu pot renunța la ea. Le este greu să aleagă să își calibreze percepția și gândurile la ceea ce funcționează în viața lor. Astfel de oameni nu pot fi convinși de posibilitatea de a deveni mai fericiți, nicidecum despre responsabilitate. Dacă ar renunța la nefericire, nu vor mai avea absolut nimic.

Moise a spus : Totul este Dumnezeu

Iisus a spus : Totul este iubire

Marx a spus : Totul este munca

Einstein a spus : Totul este relativ

Fericirea este totul – zic eu.