Filmul o făcuse mai optimistă. Poate și prietenele ei cu care a mai stat să bea ceva la sfârșit. Vedea cumva mai relaxat lucrurile și, cu avânt, porni pe jos. 

Străbătu primele două străduțe calmă, apoi simți cum îi crește pulsul și îi vine să o ia la fugă. Cum a putut fi atât de proastă să plece singură spre casă? Putea să roage una dintre fete să o însoțească sau ar fi putut lua un taxi, ceva. Lor le povestise cât e de speriată și ar fi înțeles-o, doar ieșirea din seara aceea a fost planificată special pentru ea. 

Era clar, cineva venea după ea. Fostul iubit angajase mulți oameni care o urmăreau în permanență. Unul a luat-o odată de mână și a încercat să o tragă după el într-o mașină, altul a împins-o pe scările unui magazin. Privea în spate aproape la fiecare pas.

Nu văzu gaura de canal fără capac. Din fericire, lovitura de la tâmplă o ucise pe loc.

Morala: nu ai de unde să știi ce-ți așterne viitorul dacă privești doar în urmă.