Numele nu-i spunea nimic. Maria Popescu putea fi oricine, când i-au comunicat misiunea chiar a crezut că e doar un nume de cod până la dezvăluirea țintei.

S-a poziționat la fereastra unui apartament care dădea în piață.  Ea s-a așezat la o măsuță la terasa la care-și bea cafeaua în fiecare duminică. Când a avut-o în cătare și-a dat seama că era prima lui iubită, dragostea lui din tinerețe. Trecuseră anii, dar era tot frumoasă.

A lăsat arma jos, a început să o demonteze și le-a transmis celor care-l angajaseră că era un asasin, dar avea și el o inimă.