A durat mult să se decidă. O zi era bine, ea era exact așa cum și dorea el, apoi era o zi foarte rea, parcă ieșea un monstru la iveală, ceva între Regina Zăpezilor și Circe. Avea el o imaginație bogată, era conștient de asta, dar tot nu putea să-i suporte controlul și toanele. 

Ultimul lucru pe care l-a făcut înainte de a pleca, a fost să ascută toate cuțitele din casă. Le-a scos pe toate și le-a dat mai întâi pe piatra albă, apoi pe cea albastră, așa cum scria în instrucțiuni. Le-a încercat apoi pe toate.

Ar fi vrut să o aștepte să-i explice de ce nu mai poate rămâne în viața ei, de ce nu-și poate asuma. Era speriat de moarte – îl speriau cuțitele și tăișul lor impecabil. Și-a dat seama că-i era foarte frică de ea.

A lăsat o scrisoare pe masă, lângă cuțite, iar cheile le-a aruncat în cutia poștală.

Ei i-au dat lacrimile citind rândurile pe care el i le scrisese, apoi și-a dat seama că el uitase să arunce ceapa la gunoi.